Acropola din Atena, Grecia

Acropola din Atena - prezentare si imagini

Cel mai mare sanctuar al vechii Atene, dedicat în primul rând patronului său, zeița Athena, domină centrul orașului modern din rețeaua stâncoasă cunoscută sub numele de Acropole.
Cele mai celebrate mituri ale Atenei antice, cele mai mari festivaluri religioase, cele mai vechi culte și câteva evenimente decisive din istoria orașului sunt toate legate de acest district sacru. Monumentele din Acropole stau în armonie cu atmosfera lor naturală.
Aceste capodopere unice ale arhitecturii antice combină diferite comenzi și stiluri de artă clasică într-un mod cel mai inovator și au influențat arta și cultura timp de mai multe secole. Acropolele secolului al V-lea î.Hr. este cea mai precisă reflectare a splendoarei, puterii și bogăției Atenei la vârful său cel mai mare, epoca de aur a lui Perikles.

Oasele de ceramică din perioada neolitică (4000 / 3500-3000 î.Hr.) și, din apropiere de Erechtheion, din epoca bronzului timpuriu și mijlociu, arată că dealul a fost locuit dintr-o perioadă foarte timpurie. În jurul său a fost construit un zid fortificator în secolul al XIII-lea î.Hr., iar cetatea a devenit centrul unui regat micenian. Această fortificație timpurie este parțial păstrată printre monumentele ulterioare, iar istoria sa poate fi urmărită destul de precis. Acropolele au devenit o secție sacră în secolul al VIII-lea î.Hr., odată cu înființarea cultului lui Athena Polias, al cărui templu stătea în partea de nord-est a dealului. Sanctuarul a înflorit sub Peisistratos la mijlocul secolului al șaselea î.Hr., când a fost înființată Panathinaia, cel mai mare festival religios al orașului, și au fost ridicate primele clădiri monumentale ale Acropolei, printre care și așa-numitul "templu vechi" și Hekatompedos, predecesorul Partenonului, ambele dedicate lui Athena. Altarul lui Artemis Brauronia și primul propion monumental datează de asemenea în această perioadă. Numeroase oferte votive opulent, cum ar fi marmură korai și călăreți, statuete de bronz și de teracotă, au fost dedicate sanctuarului. Mai multe dintre acestea poartă inscripții care arată importanța deosebită a cultului lui Athena în perioada arhaică. După ce atenienii au învins pe persani la maraton, în anul 490 î.Hr. au început să construiască un templu foarte mare, așa-numitul Pre-Parthenon. Acest templu era încă neterminat când perșii au invadat Attica în 480 î.Hr., au spulberat Acropolele și au dat foc monumentelor sale. Atenienii au îngropat sculpturile supraviețuitoare și ofrandele votive în interiorul cavităților naturale ale stâncii sacre, făcând astfel terase artificiale și au fortificat Acropolele cu două ziduri noi, zidul Themistokles de-a lungul părții nordice și cel al lui Kimon la sud. Mai multe elemente arhitecturale ale templelor ruinate au fost încorporate în peretele nordic și sunt încă vizibile astăzi.

La mijlocul secolului al V-lea î.en, când Acropolele a devenit sediul Ligii ateniene, iar Atena a fost cel mai mare centru cultural al vremii, Perikles a inițiat un proiect ambițios de construcție care a durat întreaga a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr. Athenienii și străinii au lucrat la acest proiect, primind un salariu de o drahmă pe zi. Cele mai importante clădiri vizibile astăzi în Acropole, adică Parcheon, Propylaia, Erechtheion și templul lui Athena Nike, au fost ridicate în această perioadă sub supravegherea celor mai mari arhitecți, sculptori și artiști ai timpului lor. Templele de pe partea de nord a Acropolei au adăpostit în primul rând cultele ateienilor anterioare și cele ale zeilor olimpici, în timp ce partea de sud a Acropolei era dedicată cultului Athenei în numeroasele sale calități: ca Polias (patron al orașului) Partenos, Pallas, Promachos (zeița războiului), Ergane (zeita muncii manuale) și Nike (Victorie). După încheierea războiului Peloponezian în 404 î.Hr. și până în primul secol î.Hr. nu au fost ridicate pe Acropole alte clădiri importante. În anul 27 î.en, un mic templu dedicat lui Augustus și Romei a fost construit la est de Parthenon. În vremurile romane, deși alte sanctuare grecești au fost jefuite și avariate, Acropolele și-a păstrat prestigiul și a continuat să atragă ofertele voioase opulentă ale credincioșilor. După invazia herulianilor în secolul III d.Hr., a fost construit un nou zid fortificat, cu două porți pe partea vestică. Unul dintre acestea, așa-numitul Beul? Poarta, numită după arheologul francez din secolul al XIX-lea, care a investigat-o, se păstrează și astăzi.

În secolele următoare monumentele din Acropole au suferit atât din cauze naturale, cât și din intervenția umană. După înființarea creștinismului și mai ales în secolul al VI-lea dH, templele au fost transformate în biserici creștine. Partenonul a fost dedicat Partenosului Maria, fiind mai târziu re-numit Panagia Athiniotissa (Fecioara din Atena) și a servit drept catedrală a orașului în secolul al unsprezecelea. Erechtheionul a fost dedicat Sotiras (Salvatorul) sau Panagia, templul lui Athena Nike a devenit o capela, iar Propylaia o resedinta episcopala. Acropola a devenit fortăreața orașului medieval. Sub ocupația francă (1204-1456) Propylaia a fost transformată într-o reședință pentru domnitorul franc și în perioada otomană (1456-1833) în sediul garnizoanelor turcești. Venețienii sub F. Morozini au asediat Acropola în 1687, iar pe 26 septembrie au bombardat și au distrus Partenonul, care a servit apoi ca magazin de muniții. Domnul Elgin a provocat alte daune grave în 1801-1802 prin jefuirea decorului sculptural al Parthenonului, templului lui Athena Nike și Erechtheion. Acropolele au fost predate grecilor în 1822, în timpul Războiului de Independență al Greciei, iar Odysseas Androutsos a devenit primul său comandant grec de garnizoană.

După eliberarea Greciei, monumentele din Acropole au intrat în grija noului stat elen. Ancheta limitată a avut loc în 1835 și 1837, în timp ce în 1885-1890 situl a fost în mod sistematic excavat sub P. Kavvadias. La începutul secolului al XX-lea, N. Balanos a condus primul proiect de restaurare la scară largă. Un Comitet pentru conservarea monumentelor de pe Acropole a fost creat în 1975 cu scopul de a planifica și de a întreprinde o conservare și restaurare la scară largă pe Acropole. Proiectul, realizat de Serviciul de Restaurare a Monumentelor din Acropole în colaborare cu Prima Eforă a Antichităților Preistorice și Clasice, este încă în desfășurare.

Bilete complete: € 20, Redus: € 10
Prețul biletului unificat se modifică la 30 de euro

Zile gratuite de admitere
6 martie (în memoria lui Melina Mercouri)
18 aprilie (Ziua Mondială a Monumentelor)
18 mai (Ziua Muzeelor Internaționale)
Ultimul weekend al lunii septembrie (Zilele Patrimoniului European)
28 octombrie
În prima duminică de la 1 noiembrie la 31 martie.

Programul de lucru este 08:00 - 17:00 (Ultima intrare 16:30), INCHIS in weekend (sambata si duminica)

Sursa informatiei prezentate