Biserica fortificata Darjiu, Transilvania

Biserica fortificata Darjiu - prezentare si imagini

Biserica fortificata Darjiu este declarata in 1999 monument UNESCO si reprezinta una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiesti, si apare in mai toate referintele despre aceste obiective din Transilvania. Datoreaza aceasta mai ales picturilor murale (in mare parte distruse) din interiorul bisercii dar si arhitecturii fortificatiilor ce o inconjoara.

Biserica fortificata Darjiu este numita de catre localnici si ”Cetatea Slaninilor”, biserica fortificata construita in mai multe etape incepand cu secolul XIII este ”sufletul” comunitatii ce o slujeste. La vremuri de restriste (si nu numai) localnicii si-au adapostit in ”cetate” avutiile fiind pastrat si astazi obiceiul de a depozita slanina si carnea afumata in incaperile racoroase ale camerelor de provizii. O data pe saptamana acestea sunt deschise pentru ca fiecare sa-si aduca “proviziile” sau sa ia ce are de trebuinta. Initial construita in stil romanic (secolele XIV-XV), aceasta a fost transformata ulterior in stil gotic.

Fortificata in anul 1400, prezinta o incinta dreptunghiulara cu ziduri inalte, intarite cu sase turnuri. Turnul de poarta pastreaza infatisarea originara, cu zidarie masiva strapunsa de ferestre de tragere protejate cu inchizatori de lemn. Lucrarile de fortificare s-au asociat cu cele de infrumusetare a edificiului, care a fost prevazut cu bolti gotice pe nervuri; incastrarea nervurilor a distrus, din pacate, o buna parte a picturilor murale initiale, realizate in 1419. Etajul fortificat acopera batat nava cat si corul, iar parapetul drumului de straja a fost scos in consola deasupra contrafortilor, ceea ce a inlesnit deschiderea unor largi guri de aruncare sub cornisa. Desi concepute in scop utilitar, acestea au un efect decorativ deosebit.

Un impact la fel de puternic produce scara de acces la orga, de pe latura de rasarit, opera sculpturala masiva, in planuri taiate viguros. Ansamblul mural cuprinde o ilustrare a Conversiunii Apostolului Pavel, Martiriul celor 10.000 precum si cateva figuri de sfinti episcopi. Cele mai valoroase picturi sunt cele inglobate in ciclul Legenda regelui Ladislau (Urmarirea cumanului, Lupta corp la corp, infrangerea si uciderea cumanului, Odihna lui Ladislau).

Ca si in cazul altor picturi medievale transilvanene, fondul este uniform, ca un ecran pe care se proiecteaza imaginile, dar suprafata sa este tratata decorativ, fiind in intregime acoperita cu un fel de tapet, lucrat cu sablonul; motivul ornamental rezulta din gruparea a patru crini stilizaţi dispusi in cruce. Acest tip de decor, ce imita tapetul, s-a raspandit in pictura murala gotica sub influenta miniaturilor, in special a celor franceze, ce au cunoscut o mare inflorire in cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea. In acest sens, merita a fi remarcata migala de giuvaergiu cu care Paul a redat detaliile de costum, armele si harnasamentul cailor. Figura eroului acestui ciclu pictural este regele ungur Ladislau (1077-1095), ale carui coroana si centura batuta cu perle, ca si aureola cu contur perlat reamintesc mai vechi modele italo-bizantine. Astfel Biserica in ansamblul ei a dobandit un aspect de bastion, avand un acoperis inalt, lipsit de turnuri.

Astazi in fortificatiile bisericii este organizat si un muzeu ce prezinta obiecte din activitatile cotidiene ale satului din aceasta zona a Transilvaniei. Din pacate se ajunge relativ greu la Darjiu (sat ce are in stema sa si turnul cu ceas) fiind nevoie sa parcurgi kilometri buni pe drumuri de tara doar in parte asfaltate sau pietruite fiind probabil o aventura sa faci acest lucru pe ploaie sau ninsoare. Incinta fortificatiei este de plan patrat si deasupra portii de intrare a fost construit turnul ce adaposteste mecanismul vechiului ceas, astazi nefunctional. Se vad inca urmele celor 4 cadrane ce au existat pe fetele turnului.

Cronicile satului pastreaza si povestea ceasului, in 1882 satenii au considerat de cuviinta sa puna in turnul bisericii un ceas. De comun acord au decis sa dea aceasta lucrare unui mester dintr-un sat vecin (Lutita) pe nume Sandor Csomor. N-au cumparat un ceas gata facut de la unul din producatorii din epoca asa cum sunt ceasurile din turnurile altor biserici fortificate ci au preferat unul manufacturat local. Ceasul a fost gata numai in 1894 si din pacate a functionat doar 8 ani, pana in 1902 cand un fulger a deteriorat mecanismul.

Tocmai in 1955 ceasul a fost reparat de catre un nepot al mesterului Sandor – Karoly Csomor. O vreme a mai functionat dar nu-si mai aminteste nimeni cand s-a oprit pare-se ca acum definitiv. Pentru a ajunge la camera care adaposteste mecanismul ceasului e nevoie de o ”catarare” de aproximativ 20m pe scarile in aparenta subrede. Modul in care acesta a fost manufacturat, cadrul si piesele componenete fabricate probabil intr-un atelier de “fierarie” aminteste de ceasurile de turn de sec. XVIII. Asemeni si altor biserici pe zidul exterior al fortificatiei este desenat un ceas solar ce este si el mentionat in cronicile bisericii.

Sursa informatiei prezentate