Gradinile Tuileries, Regiunea Paris

Gradinile Tuileries - prezentare si imagini

Initial, in stil italian, create din dorinta reginei Caterina di Medici, gradinile au fost refacute intre anii 1660 si 1664, in stil tipic francez, sub conducerea arhitectului peisagist Andre Le Notre, celebrul gradinar al regelui Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare.

Le Notre a construit o terasa de-alungul Senei si a deschis o axa centrala pe care a extins-o dupa trei ani , o data cu realizarea Bulevardului Champs-Elysees.

Gradinile Tuileries au fost deschise publicului dupa retragerea regelui Soare la Versailles, fiind unul dintre locurile de promenada importante ale Parisului. Inca din secolul XVIII , parcul dispunea de cafenele, chioscuri, banci si toalete publice.

Renovate recent in 1990, Gradinile Tuileries au pastrat designul initial creat de Le Notre. Parcul a fost despartit de traficul auto si a fost imbogatit cu numeroase sculpturi moderne. In anul 1999 un nou pod – doar pentru pietoni- a fost ridicat peste Sena , pentru a uni Gradinile Tuileries de Muzeul Orsay.

Parcul Tuilerie se bucura de fantani, doua largi bazine cu apa, numeroase sculpturi si doua muzee, Galeria Nationala Jeu de Paume – un muzeu de arta si fotografie moderna- si Muzeul Oranjeriei, unde puteti admira picturile cu nuferi ale lui Claude Monet. Aceste doua cladiri sunt ultimele ramasite ale vechiul si maretului Palat Tuileries.

Istoria Palatului Tuileries

Palatul Tuileries a fost construit incepand din anul 1564, din dorinta reginei vaduve Caterina De Medici, pe locul ocupat pana atunci de o fabrica de tigla de lut / caramida – in franceza tuile inseamna tigla si de aici denumirea acestuia.

Dezvoltat si abandonat constant de monarhi, palatul ajunge in final la o imensa fatada de 266 m lungime si devine resedinta pentru numerosi regi: Henric IV, Ludovic XIV, Ludovic XVI si Ludovic XVII, dar si pentru imparatii Napoleon I si Napoleon III, pana la distrugerea sa inteontionata intr-un incendiu in anul 1871. Ruinele sale au fost distruse in anul 1882, astazi existand proiecte de reconstruire a acestuia. Puteti citi mai multe detalii pe site-ul oficial a proiectului Tuileries.

1564 – dorinta reginei Caterina de Medici

Regina Caterina de Medici a cumparat in anul 1564 terenurile pe care se aflau fabricile de tigla, din dorinta de a-si crea o noua resedinta dupa moartea sotului ei, Henric al II-lea. Caterina le-a cerut arhitectilor ei – Philibert Delorme inlocuit dupa moartea sa de Jean Bullant – sa realizeze planurile pentru ridicarea la vest de Louvre a unui palat.

Proiectul original era mult mai ambitios decat ce se va finaliza: doua cladiri mari paralele, perpendiculare pe Sena, reunite de 4 aripi mai mici, avand trei curti interioare. Doar cladirea din partea de vest a fost construita si aceasta a purtat numele de Palatul Tuileries.

Aceasta constructie avea un pavilion central deasupra caruia era un dom, prevazut cu o scara suspendata pe arce , considerat o capodopera a epocii. Acest pavilion era incadrat de doua aripi. Aripa de sud se termina cu un pavilion, construit in anul 1570, dar aripa de nord nu a fost niciodata finalizata.

In realitate, Caterina de Medici, foarte superstitioasa din fire, nu isi dorea sa finalizeze Palatul Tuileries pentru a nu locui aici. Ea s-a mutat intr-un hotel – Numit Hotelul Reginei, azi Hotelul Bursa de Comert – pe care l-a construit in anul 1574, langa Biserica Sf. Eustachiu. Legenda spune ca astrologul ei Ruggieri i-a prezis ca va muri langa Saint-Germain, iar palatul Tuileries se afla chiar langa Biserica Saint-Germain-L`Auxerrois. Partea ciudata a povestii este ca preotul care a fost chemat la capataiul reginei, la moartea acesteia, se numea Saint – Germain.

Gradinile Tuileries erau la acea vreme gradini de inspiratie italiana, pentru a-i aduce aminte reginei de meleagurile natale toscane.

Sub domnia regelui Charles al IX-lea , santierul palatului a fost abandonat. Henric al III-lea a organizat aici cateva petreceri, dar nu a locuit efectiv nici el.

Anii 1600 – largirea palatului in timpul regelui Henric al IV-lea

La incep sec XVII, regele Henric IV a dorit sa lege Louvre-ul de palatul Tuileries prin intermediul unei galerii de-alungul Senei. In acelasi timp palatul Tuileries a fost prelungit inspre sud printr-o aripa numita Mica Galerie. Acest proiect a purtat numele de Marele Design.

Regele Soare si contributia sa

Din anul 1610 – dupa moartea lui Henric IV – Tuileries a fost din nou abandonat, pana in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, care a mai construit doua pavilioane si o galerie in speranta de a echilibra arhitectura Palatului. Si deoarece arhitectura nu avea un stil comun a ordonat ample actiuni de refacere a acestuia, refacere incheiata odata cu secolul XVII. Insa principala resedinta a Regelui Soare a fost Versailles-ul si a locuit la Tuileries doar pe perioada construirii noului castel.

In timpul Vechiului Regim, principalii rezidenti de la Tuileries au fost : Ducesa de Montpensier – Marea Domnisoara, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea.

Secolul XVIII – Opera din Paris si Palatul Tuileries

Dupa 1728, palatul a fost ocupat de curteni ai regelui, artisti si diverse persoane retrase din viata politica. In urma unui incendiu la Palatul Regal, Opera s-a mutat pentru sapte ani in Palatul Tuileries, pana in anul 1770 cand a fost mutata in Comedia Franceza in anul 1763. Premiera spectacolului Barbierul din Sevilla, a lui Beaumarchais, s-a tinut la Tuileries in anul 1775.

Revolutia franceza – reintoarcerea fortata a regilor la Tuileries

In anul 1789, izgoniti de revolutionari din Versailles, Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta si copii lor au instalat fortat in Palatul Tuileries, care isi incepe astfel o perioada de glorie de 80 de ani, timp in care a fost resedinta conducatorilor francezi si teatrul principalelor evenimente. In anul 1789 Adunarea Constituanta s-a mutat de la Versailles la Tuileries in cea mai mare sala acoperita din Paris, Salle de Manege.

In anul 1792, familia regala a fost izgonita de la palat, iar ghilotina a fost instalata in partea de est a acestuia. La aproape un an aici s-a instalat Conventia, iar palatul si-a schimbat numele in Palat national.

Napoleon Bonaparte si Tuileries – palatul imperial

Napoleon stabileste aici resedinta prim consului in anul 1800 si se cazeaza in vechiul apartament al regelui – dormea in camera in care au dormit si Ludovix XIV, Ludovic XV si Ludovic XVI .

Dupa ce s-a proclamat imparat, Tuileries a devenit palat imperialsi a fost redecorat in noul stil Neoclasic Empire, sub arhitectii Percier si Fontaine, cei care au realizat si Arcul de Triumf du Carrousel, in 1806, imitand Arcul Septimius Severus din Roma pentru a inlocui vechea intrare in Palat. In 1815 Napoleon a calcat pentru ultima data in Palatul Tuileries.

Restaurarea monarhiei – Tuileries din nou palat regal

Palatul a fost locuit de Ludovic al XVIII -lea , singurul rege care a murit la Tuileries si de fratele sau Carol al X-lea, alungat de aici de revolutionarii de la 1830. Nelocuit de nimeni ceva timp, Palatul devine resedinta lui Ludovic Filip, la insistentele lui Casimir Perier, care dorea sa redea monarhiei prestigiul de altadata. Ludovic Filip locuia inainte la Palais Royale.

Revolutia de la 1848 – vandalizarea Palatului

Revolutionarii de la 48 vandalizeaza Palatul Tuileries. Insusi Nicolae Balcescu, aflat la Paris in acele vremuri, a rupt o bucata de catifea din tronul lui Ludovic Filip si i-a trimis o bucatica si prietenului sau de la Iasi, Vasile Alecsandri. Pentru o scurta perioada, palatul devine un spatiu destinat ingrijirii invalizilor de razboi, apoi din nou resedinta oficiala.

Napoleon al III-lea si Second Empire

Ultima perioada de glorie a Palatului Tuileries a fost in timpul lui Napoleon al III-lea, care l-a restaurat, marit si unit – in final – cu Louvre-ul (1870). Impreuna, cele doua constructii constituiau cea mai mare si mai majestuoasa constructie din Europa. Napoleon a venit aici din Palatul Elysees, actuala resedinta a presedintilor francezi. Noul stil de renovare a palatului – acoperisurile proeminente cu largi cornise – numit Second Empire a fost adoptat de catre Anglia si America.

Incendiul din 1871 si demolarea din 1883 – disparitia Palatului Tuileries

Pe data de 23 mai 1871, Palatul este incendiat de un grup de cativa oameni condusi de Bergeret si Boudin si a fost lasat sa arda timp de 3 zile, pana la stingerea incendiului. Acestia luau o masa rece pe terasa de la Louvre si contamplau incendiul. Pe 27 mai nu mai ramasesera decat resturi de ziduri inegrite.

Incepand din anul 1872, foarte multi francezi – printre care Haussmann, Lefuel, Viollet-le-Duc - au luptat pentru restaurarea palatului integral sau, macar, partial. Insa, o comisie senatoriala a prezentat in 1876 ideea demolarii ruinelor palatului. Dupa lungi dispute, Camera deputatilor a decis, in anul 1879, demolarea, ceea ce s-a pus in practica in anul 1883. In locul fostului palat regal si imperial, astazi a mai ramas doar un micut panou informativ, remarcat de foarte putini turisti.

Exista o copie in miniatura a Palatului Tuileries in curtea de pe Strada Faubourg-Montmartre.

Legenda Palatului Tuileries

Se spune ca un macelar din apropierea palatului a fost ucis din ordinul Caterinei de Medici pentru faptul ca stia prea multe secrete regale. In momentul mortii, acesta ar fi spus: ‘voi reveni!’ si cadavrul lui a disparut fara urma. Din acest moment au inceput aparitiile sale. Prima a fost in fata astrologului reginei, Ruggieri, caruia i-a dezvaluit ca toti locuitorii palatului vor fi urmariti de ghinion si ca fantoma lui va disparea o data cu palatul . Cunoscut sub numele de Micutul rosu de la Tuileries, acesta bantuia Palatul si aparitiile sale anuntau mereu o mare nenoricire: i-a aparut reginei Maria Antoaneta inainte de caderea monarhiei, lui Napoleon I inainte de Batalia de la Waterloo, lui Ludovic al XVIII-lea si fratelui sau cu cateva zile inainte de moartea regelui. Se spune ca in timpul incendiului din 1871, silueta micutului rosu de la Tuileries a fost zarita pentru ultima data in dreptul unei ferestre.

Sursa informatiei prezentate