Manastirea Sf. Ecaterina, Litoral Marea Rosie

Manastirea Sf. Ecaterina - prezentare si imagini

Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă. Uneori mai este cunoscută ca Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.


Înfiinţată iniţial de Împăratul Sfântul Iustinian cel Mare în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului, al cărui fondator, Mohamed însuşi, a garantat protecţia mănăstirii. (Mănăstirea încă mai posedă documentul scris de la Mahomed care dovedeşte acest lucru.)

În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit unul din loc de pelerinaj foarte cunoscut. În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriacă, georgiană şi alte limbi.

De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană a Pantocratorului din Sinai (sec. al VII-lea), dispusă în stânga, şi Scara dumnezeiescului urcuş (sec. al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul.


Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt în sculptate în stil corintic. Diversitatea capiteluri pare să fie o alegere deliberată mai degrabă decât rezultatul folosirii unor componente ale altor clădiri (cum este cazul altor construcţii). Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii.

Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea lui Iustinian şi a faimoasei sa le soţii Teodora. Aceste inscripţii au fost menţionate de călători încă din secolul al XVIII-lea, dar numai în 1958 o expediţie a studiat cu atenţie aceste inscripţii, punându-le în legătură cu structura bisericii. Inscripţia îi menţionează pe "preaevlaviosul nostru împărat" Iustinian şi pe "răposata împărăteasă" Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, deci biserica a fost finalizată între aceşti ani.

Mai există în interiorul zidurilor rămăşiţele unei moschei fatimide din secolul al X-lea sau al XI-lea, construită probabil pentru a îmblânzi autorităţile musulmane ale timpului. Excavaţii recente în interiorul zidurilor moscheii au scos la lumină dovezi că această clădire datează dinainte de folosirea ei ca moschee, deoarece au fost identificate în structura sa cruci şi alte simboluri creştine cu funcţii arhitecturale şi ornamentale.

Mai există şi o capelă mică numită Capela Sfântului Trifon care este folosită ca osuar pentru păstrarea craniilor monahilor adormiţi.


Manastirea pastreaza diverse mici capele, o moschee, doua colectii din cele mai importante manuscrise creştine din lume, camera cu cranii şi, aşa se crede, pe site-ul de rugul aprins original. Sf. Ecaterina este la numai 115 km de Nuweiba şi daca drumul este bun calatoria va dura mai putin de 90 de minute.
Există o mică taxă de intrare la parcul naţional Sf. Ecaterina, dar reţineţi că mănăstirea este deschisă doar de la 9 am pana la jumătatea zilei, zilnic, cu excepţia zilelor de vineri, duminică şi sărbătorile legale.

Sursa informatiei prezentate