Pestera Meziad - Stana de Vale, Muntii Apuseni

Pestera Meziad - Stana de Vale - prezentare si imagini

Pestera Meziad este situata în judetul Bihor pe Valea Meziadului în regiunea sud estica a Muntilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni.
Declarata monument al naturii, fiind o rezervatie speologica, este mult cercetata iar în anul 1921 a fost vizitata de o echipa de geologi având în frunte pe renumitul speolog român Emil Racovita. Este o pestera mare, fiind una dintre primele pesteri amenajate si mult timp una dintre cele mai lungi pesteri din România (4.750 m lungime cu mai multe nivele). Pestera a fost reamenajata în anul 1972 si deschisa turismului.

Pestera, in cea mai mare parte fosila (este parcursa doar pe o mica portiune de un parau subteran), are trei deschideri mai importante si este ascendenta (diferenta de nivel de la intrarea principala pana in punctul cel mai ridicat fiind de 78 m). Lungimea totala este de 4750 m. Zonele turistice nu mai au concretiuni, acestea fiind in intregime distruse; ele s-au mentinut insa in zonele mai greu accesibile, situate la etaj.

Intrarea (alt. 397 m) este gigantica (h 16 m, lat. 10 m), de forma semicirculara. In stanga ei se mai afla o intrare mica, neansemnata. Sala in care se patrunde este foarte spatioasa, fiind parcursa in apropiere de peretele din dreapta de un paraias subteran ce strabate intregul coridor principal al pesterii, pana aproape de capatul sau, pe o distanta de aproximativ 270 m. Paraiasul iese din pestera dedesubtul peretelui sud-estic al boltii de la intrare, pe un pat de pietris. Pestera este impartita in trei mari sectoare: galeria principala, situata la nivelul inferior; etajul I (incepand cu galeriile laterale de acces din partea sudica a galeriei principale, Podul de Piatra, reteaua nordica de galerii, Sala Palmierului, pana la Gatul Dracului); etajul II (incepand de la Gatul Dracului, spre est, cu toate retelele secundare de galerii superioare).

Galeria principala. Acest sector incepe cu galeria mare si larga de acces de dupa intrare, este parcurs de paraiasul subteran si lipsit total de concretiuni; acestea au existat candva dar au fost complet distruse ori degradate. Totusi, galeria este impresionanta prin grandoarea sa, avand in general o latime de 15 — 20 m si o inaltime de asemenea mare. La o departare de 70 m de la intrare, galeria se largeste constituind o prima sala, avand un diametru de peste 30 m. In aceasta debuseaza cea de-a doua intrare mai importanta a pesterii, inspre nord-est, in dreptul unui con de pietris, debuseaza un prim coridor lateral, marcat la inceputul sau printr-o formatiune stalagmitica de culoare alba (Turnul Alb). Sala mare se ingusteaza usor spre est (lat. 7—8 m), continuandu-se dupa un cot abia marcat, iar spre nord-est se largeste treptat. In peretele din dreapta se deschid gurile celor trei galerii laterale mai importante, doua dintre ele constituind puncte de acces spre etajul pesterii. Toate trei sunt ascendente. Vizavi de cea de-a treia galerie laterala din dreapta se deschide un coridor abrupt de acces la etaj, dar impracticabil datorita dificultatilor pe care le prezinta. La circa 30 m mai departe se afla, tot in stanga, galeria larga (lat. 15 m), candva bogat concretionata, care duce spre etaj (ea permite accesul direct spre Colonia Liliecilor). Putin amonte de gura acestei galerii, in jumatatea din dreapta a coridorului, se gaseste un dom stalagmitic de mari dimensiuni, singurul punct ornat al galeriei inferioare. Dupa un loc de aparitie temporara a apei (Izvorul), panta devine abrupta, iar pe deasupra unui con urias de grohotis se poate ajunge in reteaua de galerii superioare a pesterii, spre Gatul Dracului.

Etajul I. Prima galerie laterala din dreapta, situata la o distanta de 40 m de sala mare a galeriei principale, ne conduce pe o panta la inceput abrupta pana la o bifurcatie; cea din dreapta, ingusta, da acces intr-o salita concretionata (Capela), iar cea stanga, dupa ce intersecteaza la scurta distanta un mic coridor intortocheat lipsit de importanta, efectueaza un cot spre stanga, se largeste treptat pana in dreptul formatiunii Cornul Vanatorului, debusand intr-un spatiu si mai larg, accidentat. Spre stanga se poate cobori pe o panta abrupta de pietris (insa cu dificultate) in galeria principala; in dreapta se ramifica un drum lat, al carui capat se sfarseste cu un zid vertical deasupra intrarii in galeria laterala 3 a galeriei principale. In sfarsit, intre cele doua ramificatii extreme se afla galeria larga ce intersecteaza pe deasupra galeria principala (Podul de Piatra) asemenea unui pod; este zona cea mai inalta a pesterii (33 m). Galeria se largeste treptat si dupa ce se parcurge zona in care se gasesc doua formatiuni mai importante (Tabernaculul si Amvonul), ea prezinta in dreapta un coridor a carui panta abrupta debuseaza in galeria principala.

Galeria superioara se largeste mult (25 m) intr-o sala bogat concretionata in trecut, dar care astazi detine doar importante colonii de lilieci. Un drum ascendent spre dreapta conduce in cele din urma intr-un sector aparent terminal, cu urme de sapaturi pe podea, de unde se deschid gurile mici ale unor coridoare laterale inguste. Drumul principal continua prin intermediul unei scari de fier care da acces intr-un coridor lipsit de concretiuni, prezentand o singura formatiune remarcabila, mare si rosie (Calaul). Coridorul debuseaza in cele din urma intr-un spatiu largit (aprox. 15 m latime), marcat de prezenta concretiunii inalte de 7 m denumita Palmierul. Dupa Palmier, spatiul se largeste si mai mult, iar tavanul atinge 10—12 m inaltime. Din sala in care ne aflam se despart trei cai mai importante care duc spre galeria inferioara prin intermediul unor pante abrupte; o a patra cale, lata doar de 0,5 m, constituie Gatul Dracului, punctul de trecere spre etajul II, terminal, al pesterii.

Etajul II. Gatul Dracului reprezinta un fel de punte acoperita cu pietris prin intermediul careia se patrunde intr-un sector caracterizat printr-o retea de coridoare inguste si intortocheate, constituind cel mai complicat labirint al pesterii. Primul coridor mai important din stanga galeriei principale, dupa Gatul Dracului, a fost denumit Galeria Turnului Rosu. De-a lungul galeriei principale se gasesc cateva locuri mai importante, folosite ca puncte de reper in orientare, denumite expresiv: Fantana lui Iacob (o aglomerare masiva de formatiuni, cu un remarcabil bazin de apa), Sala Oaselor, Ponorul, Sala Parchetata etc. Galeria se termina cu doua coridoare inguste si paralele, care converg, apoi se ramifica iarasi, constituind extremitatea cea mai estica a pesterii. Zona centrala a galeriei principale, larga, prezinta in stanga mai multe coridoare laterale de acces spre extremitatea nord-estica a pesterii. Podul de Zapada reprezinta o punte de calcar in apropierea caruia se gaseste o zona bogat concretionata. Sala Coloanelor permite accesul spre portiunea cea mai ridicata a pesterii (Mausoleul lui Pluto), unde se afla si hornul prin intermediul caruia un mic curs de apa de la suprafata a fost captat in golul subteran.

Prin marimea galeriilor si prin structura golurilor subpamantene, Pestera Meziadului prezinta o deosebita importanta pentru studiile de speleogeneza si evolutie carstica. Ea detine de asemenea importante vestigii biospeologice, prin fauna din trecut si din prezent, cat si antropologice, care pana in prezent au fost doar partial cercetate. Din fauna actuala putem aminti pe Niphargus foreli bihorensis si Duvalius (Duvaliotes) redtenbacheri bihariensis. Descoperirile antropologice facute de C. Riscutia si P. Firu In 1960 atesta faptul ca Pestera Meziadului a fost folosita ca adapost de catre omul preistoric.

Conditii de vizitare. Amenajarea pesterii se rezuma pâna în prezent la câteva scari metalice care înlesnesc depasirea unor sectoare mai dificile (urcarea în Galeria Descendenta si intrarea în Galeria Podul de Piatra). Traseul subteran este lipsit însa de alte dificultati tehnice si nu necesita echipament special. Este recomandabila utilizarea mijloacelor individuale de iluminat.
Pestera este declarata monument al naturii, vizitarea ei neputând fi facuta decât sub conducerea ghidului care se afla la cabana. De altfel, accesul liber este limitat la Sala Mare, la extremitatea careia galeria este barata de o poarta metalica încastrata într-un zid de piatra, iar în sectorul labirintic al nivelului superior vizitatorul neavizat se poate rataci cu usurinta.

Sursa informatiei prezentate