Schitul Iezer , Valea Oltului

Schitul Iezer - prezentare si imagini

Schitul Iezer se afla pe teritoriul satului Cheia, orasul Olanesti, judetul Ramnicu Valcea. Asezamantul monahal de la Iezer sta in stransa legatura cu viata Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea, care a sihastrit pe aceste meleaguri, intr-o pestera ascunsa.

Schitul Iezer din Valcea este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei, situata in muntele Cheia din judetul Valcea. Sfantul schimonah Antonie de la Iezeru, traitor in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcanta a vietii monahale din zona, a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in iunie 1992.

Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea se praznuieste in fiecare an, la data de 23 noiembrie. Sfintele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in paraclisul cel nou al schitului - aflat in stanga bisericii, in corpul de chilii.

In apropierea actualului schit a existat un schit mai vechi din lemn, atestat documentar inca din anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat schitului unele venituri. Schitul actual a fost ctitorit de Mircea Ciobanul si de sotia sa, Doamna Chiajna, intre anii 1552-1553, lucrarile insa au fost terminate in anii 1567-1568, dupa moartea ctitorului.

In decursul vremurilor, schitul initial s-a degradat. Ieromonahul Chiriac Ramniceanu istoriseste urmatoarele, auzite in 1806, din gura batranului Stefan Ieromonahul, staretul schitului: "Fiindca acelasi domn, mai sus pomenit, Mircea avand doua fete si maritand-o pe cea mai mica inaintea celei mari, s-a scarbit cea mai mare fata si fugind de la tatal sau Mircea Voda, in tara ungureasca, a luat in casatorie pe un ungur - Nemes - mare pagan.Mai stia fata ca tatal sau, Mircea Voda, facuse aceasta manastire inzestrand-o cu mosii si alte ce au trebuit, inca si un cazan cu bani puse in zidul Manastirii Iezerul, ca pentru cand se va intampla de se strica manastirea, gasindu-se sa se faca la loc. Asa ca, necajita fiind pe tatal sau, a spus de cea manastire sotului sau, unde a ingropat si banii, iar acela pornindu-se de acolo ca un tiran, venind peste muntii Nemtesti si sosind la acel loc pustiu, pe parintii calugari si pe cine au gasit i-au taiat in bucati si manastirea au surpat-o toata la pamant, cautand si acei bani si gasindu-i i-au luat si a plecat in tara lui."

"Pe langa Iezer, se zice, ca au fost mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Traditia spune, ca insusi Mihai Voda - Viteazul si-a lasat la Iezer rezerva vistierei sale, mai inainte de a pleca in razboiul din Ardeal, si ca dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitori straini, care au omorat 300 de calugari ce locuiau pe atunci intr-insa si au luat cu ei comorile ascunse de Mihai, la Iezer." (Alexandru Odobescu)

Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului, Episcopul Ilarion, ajutat de schimonahul Antonie, a recladit schitul in anul 1714, dupa cum spune si inscriptia de pe peretele bisericii: "Aceasta Sfanta Biserica unde se praznuieste Vovidenia facutu-o dintru intaiu raposatul Mircea Voievod cu Doamna Chiajna la 1553 si prin trecerea vremurilor din necautare s-au surpat, iar mai pe urma s-a facut de iubitorul de Dumnezeu, Chir Ilarion Episcop, ajutand si Antonie schimonahul, iar acum, in zilele lui Damaschin, Episcop al Ramnicului, s-au zugravit si s-au infrumusetat de smeritul intre Ieromonahi Chir Nicolae, Sin Nicoli ot Teius meseta Mart din 9 leat 7222 (1714)."

Dupa refacerea schitului, aici s-a adapostit o mare obste monahala, cu peste trei sute de calugari. O parte din acestia traiau viata de obste in manastire, iar altii au luat calea sihastriei prin pesteri sau chilii retrase, venind doar duminica si in sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in sfanta biserica din schit. Un rol important in refacerea Schitului Iezer l-a avut Sfantul Cuvios Antonie de la Iezer, care a donat toate economiile sale si a muncit pentru zidirea chiliilor.

Intre anii 1909-1912, ctitoria aflandu-se "in saracie de istov", Iosil Lascu Protosinghelul, pe vremea lui Ghenadie Episcopul, zugraveste in intregime altarul, inalta clopotnita, unde aseaza doua clopote, repara chiliile, facand si alte imbunatatiri gospodaresti.

Schitul Iezer a mai fost restaurat si intre anii 1865-1890, cand s-au reparat si chiliile si s-a zidit clopotnita, precum si in anul 1970, de catre Episcopia Ramnicului si Argesului, care a facut mai multe imbunatatiri de ordin gospodaresc. In anul 1994, asezamantul monahal de la Iezeru Valcea nu era inca electrificat.

Viata monahala la Iezeru Valcea a fost dusa de calugari pana in anul 1946. Mai apoi insa, intre anii 1946-1960, locasul de rugaciune a fost ocupat de maici, care au parasit schitul obligate de decretul din 1959 dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Abia dupa evenimentele din anul 1989 au revenit si maicile, acum viata monahala desfasurandu-se normal.

Maicutele au construit o noua biserica, mai mare, mai incapatoare. Biserica cea noua, zidita ca paraclis, se afla in partea stanga a bisericutei centrale, incadrata in corpul de chilii. De asemenea ele se straduiesc sa renoveze mica si straveschea bisericuta cu picturi din secolul al XVII-lea.

Schitul Iezer are trei cladiri din zid, etajate, cu cerdac din lemn. Curtea interioara a schitului, de mici dimensiuni, este inconjurata cu zid de piatra. Biserica manastirii, purtand hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", sarbatorit in fiecare an la data de 21 noiembrie, este ingrijita de o obste de maici nevoitoare.

Biserica are forma de nava, cu proscomidie, naos cu doua ferestre, cu o usa laterala la nord si cu prestol in fereastra. Biserica schitului este asemanatoare celei de la Schitul Jgheaburi, doar ca aici lipseste pridvorul. Catapeteasma bisericutei este din zid, iar naosul este despartit de pronaos printr-un perete, care are o deschidere pe mijloc cat o usa.

Biserica este acoperita cu tabla. Biserica nu are turla, iar peretii exteriori au un brau median. Nisele cu icoane pictate impodobesc doar fatada pronaosului. Clopotnita este din zid si are o chilie in interiorul ei.

Pictura in fresca a bisericii a fost facuta de Ieromonahul Nicolae, dar in ceea ce priveste data realizarii acesteia, in cazul in care constructia a fost facuta in anul 1714 de Episcopul Ilarion, nu putea sa fie pictata tot in anul 1714 - la acea data Episcop fiind Damaschin; este posibil sa fie o greseala, iar pictura sa fi fost facuta mai tarziu, poate prin anul 1720.

Pictura generala a fost terminata in anul 1720 de ieromonarhul Nicolae - sin. Nicoliot Teius - pe timpul Episcopului Damaschin al Ramnicului. Resturnata intre anii 1865-1870 de Ieromonahul Dositei din Cheia, in anul 1881 din porunca Staretului Nicandru, i se zugraveste din nou tinda, o parte din altar si se scrie pisania, pictor fiind Moise Zugravul.

Crucile Mosilor este un loc cinstit de crestini. Cand manastirea a fost pradata, cei peste 300 de calugari batrani au aparat Sfantul Lacas cu pretul vietii lor, sfarsiind ca adevarati martiri. Ei au fost decapitati, iar manastirea a fost daramata.

Mosii martiri au fost descoperiti mai tarziu de satenii din Cheia, care i-au ingropat in trei gropi comune de la poalele stancilor. Satenii au gravat in stanca trei cruci pentru a insemna crestineste mormantul batranilor calugari. Pe sosea, in dreptul Crucilor Mosilor, astazi strajuieste Sfanta Troita ridicata prin grija maicutelor si a bunilor credinciosi.

Sursa informatiei prezentate