site-ul arheologic al Delphi, North and Central Greece

site-ul arheologic al Delphi - prezentare si imagini

La poalele Muntelui Parnassos, în unghiul format de stâncile gemene ale Phaedriadei, se află sanctuarul Pan-Hellenic din Delphi, care avea cel mai faimos oracol al Greciei antice. Delphi a fost considerat centrul lumii. Potrivit mitologiei, aici sunt cele două vulturi expediate de Zeus de la marginile universului pentru a găsi ombilicul lumii întâlnit. Sanctuarul din Delphi, amplasat într-un peisaj deosebit de spectaculos, a fost de mai multe secole centrul cultural și religios și simbolul unității pentru lumea elenă. Istoria Delphi începe în preistorie și în miturile grecilor antice. La început site-ul a fost sacru pentru Mama Pământ și a fost păzit de șarpele groaznic Python, care a fost ulterior omorât de Apollo. Sanctuarul lui Apollo a fost construit aici de cretani care au sosit la Kirrha, portul Delphi, însoțit de zeu sub forma unui delfin. Acest mit a supraviețuit pieselor prezentate în diferitele festivaluri Delphic, cum ar fi Septerion, Delphinia, Thargelia, Theophania și, bineînțeles. faimoasa Pythia, care a sărbătorit moartea lui Python și a cuprins concursuri muzicale și atletice.

Cele mai vechi descoperiri din zona Delphi, datează din perioada neolitică (4000 î.Hr.), provin din Korykeion Andron, o peșteră de pe Parnassos, unde au avut loc primele ritualuri. Rămășițele unei așezări miceneene și cimitire au fost descoperite în interiorul sanctuarului, dar urme de ocupație sunt rare și foarte fragmentare până în secolul al VIII-lea î.en, când a fost înființat cultul lui Apollo și a început dezvoltarea sanctuarului și a oracolului. Primele temple de piatră ale lui Apollo și Athena, care, de asemenea, au fost venerate oficial sub numele de "Pronaia" sau "Pronoia" și au propriul lor sanctuar, au fost construite la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. Conform dovezilor literare și arheologice, alți zei au fost asociați cu sanctuarul; acestea includ Artemis, Poseidon, Dionysus, Hermes, Zeus Polieus, Hygeia și Eileithyia.

Sanctuarul era centrul Ligii Amfiktyonice, o asociație de doisprezece triburi din Tesalia și Sterea (sud-centrul Greciei), cu semnificație religioasă și mai târziu politică. Liga amfiktyonică a controlat funcționarea și finanțele sanctuarului, așa cum a desemnat preoții și alți oficiali aleși dintre locuitorii Delphi. În secolul VI î.Hr., sub protecția și administrația Ligii, sanctuarul a devenit autonom (primul război sacru), și-a mărit teritoriul și influența politică și religioasă în toată Grecia și a reorganizat Jocurile Pythian, al doilea cel mai important joc din Grecia după Jocurile Olimpice, care au avut loc la fiecare patru ani.

Între secolele VI și IV BC, oracolul Delphic, care a fost considerat cel mai de încredere, a fost la vârf. A fost livrat de Pythia, preoteasa, și interpretat de preoții lui Apollo. Orașele, conducătorii și indivizii obișnuiți au consultat oracolul, exprimându-și recunoștința cu daruri mari și răspândind faima sa în întreaga lume. Se credea că oracolul a existat încă din zorii timpului. Într-adevăr, sa crezut că a prezis cu succes evenimente legate de cataclismul lui Deukalion, expediția lui Argonaut și războiul troian; mai sigure sunt consultările privind înființarea coloniilor grecești. A fost faima și prestigiul oracolului care a provocat două războaie sacre în mijlocul secolului al V-lea și al IV-lea î.Hr. În secolul al III-lea î.Hr., sanctuarul a fost cucerit de aetolienii, care au fost izgoniți de romani în 191 î.Hr. În vremurile romane, sanctuarul a fost favorizat de unii împărați și jefuit de alții, inclusiv Sulla în 86 î.Hr.

Ridicarea mișcării raționaliste în filosofie, în secolul al III-lea î.Hr., a afectat autoritatea oracolului, însă ritualurile sale au continuat neschimbate până în secolul al II-lea d.Hr., când a fost consultat de Hadrian și a fost vizitat de Pausanias. Descrierea detaliată a clădirilor și mai mult de trei sute de statui a contribuit în mare măsură la reconstrucția zonei. Împăratul bizantin Teodosie a eliminat în cele din urmă oracolul, iar slavii au distrus incinta în anul 394 î.Hr. Odată cu apariția creștinismului, Delphi a devenit o vizită episcopală, dar a fost abandonată în secolele VI-VII. Curând după aceea, în secolul al șaptelea d.Hr., un nou sat, Kastri, a crescut peste ruinele vechiului sanctuar, atrăgând în timpurile moderne mai mulți călători interesați de antichități.

Cercetarea arheologică în Delphi a început în 1860 de germani. În 1891, guvernul grec a acordat școlii franceze la Atena permisiunea de a săpăturilor pe termen lung pe acest sit. Apoi, satul Kastri a fost îndepărtat pentru a permite așa-numita "Excavație Mare". Excavarea Mare a descoperit rămășițe spectaculoase, inclusiv aproximativ trei mii de inscripții de mare importanță pentru cunoașterea vieții publice din Grecia antică. Astăzi, Serviciul Arheologic Grec și Școala Franceză din Atena continuă cercetarea, excavarea și conservarea celor două sanctuare din Delphi. Dintre toate monumentele, numai Trezoreria atenienilor a avut suficientă conservare a materialului său original de construcție pentru a permite reconstrucția sa aproape completă. Proiectul a fost finanțat de orașul Atena și a fost realizat de către Școala Franceză în 1903-1906. Altarul Chiot, templul lui Apollo și al Tholosului au fost, de asemenea, restaurate parțial. În anii 1927 și 1930, poetul Angelos Sikelianos și soția sa, Eva, au încercat să revigoreze ideea Delphic și să facă din Delphi un nou centru cultural al pământului, printr-o serie de evenimente care includau spectacole ale teatrului antic.

Sursa informatiei prezentate